Alb

Am si un motiv pentru care postez asta.

- Poveste inspirata din fapte reale. -

Alb

Era 24, prin decembrie, sa zicem. Era ger si cerul era zgribulit si blocurile tremurau, sa zicem. Si sa zicem, ca era o copilita mica. Frumusica foc. Avea culcus nou. Avea culcus nou si isi ascundea piciorusele sub plapuma uriasa. Era imbujorata si adormise. De nu foarte multe ceasuri.

Si micuta mea nu era singura. Avea cu ea un iepuras. Si iepurasul o apara de cele rele. Si era cel mai bun prieten de-ai ei. Si erau nedespartiti. Si nu putea dormi fara ca iepurasul sa nu-i stea alaturi. Si el avea grija sa-i fie bine, sa nu-i fie nici prea cald, ca se imbujora prea tare micuta si nu vroia o tomata. Avea grija sa nu vina niciun monstru dupa ea si sa doarma linistita si neclintita.

Dar micuta nu putea dormi. Si era agitata. Nu voia sa faca mare caz si sa-l deranjeze pe iepuras, voia doar putin sirop de afine, sa-si potoleasca setea. Isi tot striga mamica, doar-doar sa vina. Era usor tematoare. Nu voia sa se avante in vastitatea noii sale case. Iepurasul o simti, dar pe el nu-l simtea nimeni. In afara de ea. Nimeni nu stia de importanta iepurasului si doar ea putea vorbi cu el. Urecheatul pufos, cum il alinta ea, tot incerca sa o strige pe mama, dar degeaba. Nu-l auzea nimeni.

Asa, ca nazdravana si-a luat inima in dinti si-a pornit in cautarea siropului mult dorit. Ce se putea intampla? Drumul nu era lung, si desi n-avea lumina, se descurca ea. Deja era fata mare si putea sa faca fata primejdiei singura. Nu se incurca la niciun obstacol si reusea sa treaca de ele cu usurinta. Intunericul masca atmosfera inghetata de afara si piciorusele ei erau mangaiate de curentii blanzi si reci care se strecurau pe sub intrari. “Mami si tati dorm, dar sunt mare acum si ajung eu acolo.”

Si fara prea multa zarva, a si ajuns. Nerabdatoare sa-si atinga scopul si sa-si potoleasca, incerca broasca usii ce dadea in bucatarie. Si o mai incerca o data. Si inca o data. Si inca o data, mai cu forta. Dar broasca era incapatanata si nu voia a se clinti. Si radea de micuta in timp ce ea impingea cu forta si se chinuia si tot incerca. Dar broasca rautacioasa tot radea de ea.

Nenumarate incercari, frig patrunzator, dar ea nu voia sa renunte. Stia ca mai exista un drum. Dar trebuia sa ocoleasca si sa treaca prin living. Un drum de la care se putea astepta la orice. Isi lua inima in dinti si se avanta la drum.

Spre surprinderea ei, insa, nu se intampla nimic. Dar absolut nimic. Parea ca totul era ok acum si in sfarsit isi poate atinge scopul. Era in fata intrarii in living, iar usa era inchisa. O miscare rapida si usa se deschise..

..Dintr-o data, pupilele i se dilata, fata i se albeste si incremeneste. Nu poate grai. Nu mai gandeste nimic. Stie doar ca nu trebuie sa fie acolo. Inchide usa repede si fuge inapoi in pat, unde o astepta iepurasul mult iubit.

“Iepurasule, cred ca am facut o prostioara”, i se confesa urecheatului pufos. “Am vazut ceva ce nu trebuia vazut. Dar nu pot sa-ti povestesc.” El o privea mirat si o incerca sa o linisteasca. Dar curiozitatea lui nativa nu putea tinuta in frau si, in cele din urma, se ridica in doua labute si grai cu urechile plecate si ochii mari-mari: “Trebuie sa imi arati ce-ai vazut. Nu-mi poti povesti, dar imi poti arata. Sunt prea curios!”. In cele din urma, micuta mea se lasa induplecata, desi stia ca nu ar trebui sa se intoarca acolo.

Ajunsi in fata usii, iepurasul incerca sa apuce broasca, dar fiind prea mic se chinuia zadarnic. Micuta se amuza cu broasca pentru moment, dar apoi isi aminti ca sora broastei, responsabila cu usa bucatariei, se purtase urat cu ea si se simtise prost.  Suparata, o apuca zdravan si usa se deschise…

-Va urma-